Al meu …sau nu

Ma chinuiam sa aud ceva, un zgomot, un ecou, o soapta. Ma concentram atat de tare incat gandurile mele erau acum doar un fundal …departe. Camera mea noaptea e mult prea mare si intunecata, ma face sa ma gandesc la lucruri triste, ma afund in depresie si optimismul dispare …sau cel putin se ascunde, facand loc dramei sa se desfasoare. Chestii stupide ma ingramadesc intr’un coltisor al patului meu deja mic, devin claustrofoba in propria mea minte si ma tem de fiecare zgomot, cat de mic. Lumea devine brusc mai mica, iar visele mai usor de atins. Ma afund intr’un somn agitat, disperata sa vad  fetele mult prea cunoscute facand lucrurile pe care mi le doresc EU sa le faca. Visele sunt bune, sunt in mintea mea, sunt proiectate asa cum imi doresc EU cu adevarat, asa cum nici varianta mea constienta nu poate atinge cu gandul pana la ele. Sunt grele si dureroase, sunt variantele roz ale vietii de zi cu zi, in locurile obisnuite, cu persoanele pe care le dorim langa noi, dar poate ca nu vor fi niciodata acolo. Visez mult cu ochii deschisi, si ma trezesc dimineata cu un gust amar, dupa o noapte animata de povesti imposibile, probabile sau trecute.

 Deja-vu’urile sunt cele mai greu de suportat, socante, iar mai nou, din ce in ce mai dese. Si EU nu le simt asa cum sunt descrise peste tot acese fenomene … ai impresia  ca ai mai trecut prin anumite locuri sau lucruri de genu’. EU le traiesc intens, pret de 5 secunde …poate, apoi raman marcata, fara sa ma pot trezi raman amortita pana cand tresar  intr’un zgomotos “Ancaaaaa”. Minunat …

Somnul e bun, am, intr’o oarecare masura, control asupra lui. Imi place starea de somn …e pur si simplu A MEA. Restul e relativ, pana nici EU nu ma simt intotdeauna ca imi apartin.

Boom ..!

Acum ca am revenit in forta dupa vacanta …cu atata vlaga incat am putea sa daramam o cladire de 5o de etaje [ca sa nu mai zic de prapadita si iubita noastra scoala], m’am gandit eu sa revin si la ciudatul meu blog …bineinteles cu aceiasi vlaga. Buuun [ (:| ]…

E o perioada aiurea,teze, inscrieri la liceu, banchete si intr’un cuvant …agitatie. De dimineata am fost la Targul educational din metropola si singurul lucru nou pe care l’am aflat nu a fost nici pe departe legat de liceu, ci cat de mult poate un om, la ora 9 [ era noapteeee ]sa stea  in picioare. Si tin sa specific ca sunt foarte rezistente cele 160 de cm [aman2] de picioare ale mele, din fericire. E bine sa privesti lumea de la altitudine …mereu mai aproape de soare [ 8-> ].

Si da, am mai aflat ca sunt narcisista. Poate ca planetele nu se invart in jurul meu, dar cateva stelute da …si nu sunt cazatoare. Se zice ca daca iti doaresti ceva cu adevarat, tot universul va conspira ca acea dorinta sa ti se implineasca …pai si atunci cum sa nu crezi ca lumea se invarte in jurul tau. [Dreaming, do not disturb]

 

 Tinteste soarele, daca nu’l nimeresti macar vei fi printre stele.

My world is always PINK …and i’m not Barbie ;)

Oamenii, in marea marea lor majoritate, sunt niste prosti. Niste idioti care nu vad niciodata esentialul vietii, nefiind capabili sa vada nici macar la lungimea nasului. Atatia oameni se cred nefericiti, dar n-o sa cunoasca, de fapt, niciodata adevarata nefericire, dar ei nu vad asta, cauza: creierasul de dimensiuni scazute, care mai e pe deaspupra transparent si incredibil de neted. Cati oameni in lumea asta se bucura la vederea unui zambet, pe figura persoanei iubite sau pe a unui copil de pe strada? Cine apreciaza gestul fara sa aiba niciun gand materialist? 

Lumea e plina de tigani (si se subintelege fara nicio definite ce prototip infatiseaza acestia), de creaturi ipocrite si ciudate [they're everywhere] si cativa prieteni (care urmeaza si aia sa se dovedeasca a fi figuranti) . Pana si eu, la varsta mea sub limita majora, am constatat lipsa sinceritatii din caracterele oamenilor. Ei se rezuma la a fi draguti, apoi la a se raci, dupa care  …liniste. Oamenii sunt niste animale cu un creier mai mare, insa cu aceleasi apucaturi: “Ma impac bine cu ala de langa mine, atata timp cat isi vede de treaba lui si nu se ia de mancarea mea. ” …Logic, da’ ce mama dracu’, esti om ..

In fine, rasa umana, oricat ar fi ea de variata, e trasa la indigo. Chiar daca la inceput poate am impresia ca eu niciodata n-o sa fiu ca ei, asa o sa ajung …anturajul. Atat timp cat reusesti sa stai cu capul sus si reusesti sa-ti tii nasul la suprafata din rahat, totul e bine. Viata e naspa cand esti pesimist. Viata e roz cand esti visator, vesnic indragostit de nimicurile frumoase ale vietii, de vocea pitigaiata a bunica-mii cand ma cearta, iar apoi ma pupa. Iar eu o prefer pe a doua …Nu stiu cum va fi mai incolo (nici nu-mi pasa, ce va fi, va fi), dar acum mi-e bine, sub aripa ocrotitoare a familiei si sub privirile invidioase ale idioatelor. Numai cand le vad se holbeaza si rad ca proastele, eu ca un om anormal ce sunt … ma simt bine, stiu ca ce am eu, ele nici macar n-o sa poata atinge vreodata …modul de a gandi si calitatea de a gasi unghiul din care sa privesti lucrurile, astfel incat sa iesi mereu in avantaj, ba chiar …sa iesi primul. Si prin concluzie, cu cateva mici, dar semnificative exceptii, lumea e plina de cretini.

De ce tu ..?

Pentru că eşti sufletul nobil din care izvorăşte inocenţa. Pentru că ai ochii înţelegători care mă privesc când fac ceva greşit. Pentru că ştii ce să spui ca să mă faci să mă simt mai bine, chiar şi când nu am neaparată nevoie. Pentru că îmi zâmbeşti mereu, până şi noapta în vis. Pentru că râzi cu poftă şi mă faci şi pe mine. Pentru că eşti persoana specială pe care multe fete o caută, dar numai eu o gasesc. Pentru că ştii când să râzi de mine şi când să te abţii. Pentru că te crezi Superman. Pentru că ai ochii căprui ca ai mei şi părul negru pe care mi l-aş fi dorit să-l am. Pentru că ai o figură dulce ce aduce a copil obraznic. Pentru că nu eşti perfect, dar nici nu vrei să fii. Pentru că eşti deasupra tuturor şi totuşi nu stai cu nasul pe sus. Pentru că ieşi bine in poze. Pentru că vorbeşti bine engleza. Pentru că ai breton. Pentru că te uiti in jos la mine, deşi sunt doar 5 cm intre noi. Pentru că îmi place cum te îmbraci. Pentru că îmi place vocea ta. Pentru că mi-ai făcut cel mai frumos cadou de Crăciun şi pentru că …te iubesc.

Banana’s world

“you may throw my hat if you wish”
“.. now go and get it”

“what arreee you doing?”
“what are youuuu doing?”
“no what arreee you doing?”
“no what are youuuu doing?

“a wedding? i love weddings! drinks all around!”

“i once sailed with a man who lost both arms and part of his eye”
“what did you call him?”
“… larry”

“you look somehow familiar… have i threatened you before?”

“Stop blowing holes in my ship!”

“Why should i sail with any of you? Four of you tried to kill me in the past! …One of you succeeded.”

(Jack gets slapped in the face)
Will:”I suppose you didn’t deserve that one either?”
Jack:”Uhm.. No, that one I deserved.”

“Nobody move!…I’ve lost my brain!” ( cu dedicatie .pt Irina ) )

“I have the black pearl so that makes me captain!”
“I have the chart so that makes me captain!”
“No, that makes you… chart man!”

Jack Sparrow: Well, then, I confess, it is my intention to commandeer one of these ships, pick up a crew in Tortuga, raid, pillage, plunder and otherwise pilfer my weasely black guts out.
Murtogg: I said no lies.
Mullroy: I think he’s telling the truth.
Murtogg: If he were telling the truth, he wouldn’t have told us.
Jack Sparrow: Unless, of course, he knew you wouldn’t believe the truth even if he told it to you.

Jack : “Why is the rum gone?”
Elizabeth : “One, because it is a vile drink that turns even the most respectable men into complete scoundrels. Two, that signal is over a thousand feet high. The entire Royal Navy is out looking for me, do you really think that there is even the slightest chance that they won’t see it?”
Jack : “But…why is the rum gone?”

“She’s safe, just like I promised. She’s all set to marry Norrington, just like she promised. And you get to die for her, just like you promised. So we’re all men of our word really… except for, of course, Elizabeth, who is in fact, a woman.”

“and where do your allegiances lie?”
“to the highest bidder.”
“i’ve got a ship?”
“that makes you the highest bidder.”

“Now we’re being followed by rocks…never had that one before…”

“You’re mad!”
“if i wasn’t, this probably would never have worked”

“And that was without even a single drop of rum!”

“Me? I’m dishonest. and a dishonest man u can always trust to be dishonest. honestly its the honest one you ought to watch out for cause you can never predict when their going to do something incredibly.. stupid”

“Did no one come to save me, JUST becuase they missed me?”

“Dirt. This is a jar of dirt.”
“Yes.”
“Is the jar of dirt going to help?”
“If ya don’t want it, give it back.”
[turns away, hugging jar to his chest]
“No.”
“Then it helps.”

“I am chief! Want big fire!”

“ALAS, my children!! This is the day you shall always remember as the day that you almost… [gets splashed by a wave] ….Captain..Jack Sparrow.”

“He was actually telling the truth!”
“I do that quite a lot; you people are always surprised.”

“Look what I got! I got a jar of dirrrt, I got a jar of dirrrt and guess what’s inside it?!”

“Do you think he plans it all out or just makes it up as he goes along?”

“Up is down…. well that’s just maddeningly unhelpful”

“Hows Mum?”
*Captain Teague holds up shrunken head*
“She looks… good…”

“If you were waiting for the opportune moment… that was it.”

“I know its difficult for you, but stay here, and try not to do anything… stupid”

“He’s.. no one. A..distant cousin of my..aunt’s nephew… twice removed.”

Because I luv cap. Jack Sparrow

About emo

Legat de acest subiect nu am de gând să dau definiţii ieftine despre civilizaţia emo, ci exact ceea cred eu despre “minunatul” fenomen ce îi acaparează pe tinerii care prin “emo” găsesc definiţia de “modern”.

În fine, emoizii se definesc simplu prin a fi EMOtivi, uşor de impresionat. Deşi se spune că această stare nu apare doar din dorinţa de a fi “emo”, ci este provocată de o traumă, care (logic) nu a putut să fie depaşită. Din păcate, acest curent se răspandeşte pe zi ce trece mai repede, fiecare imprumutând din trauma altuia, că el nu are una şi fără traumă degeaba mai sunt “emo kid”. Acum că sunt un emo kid  ”tru”, trebuie să mă şi îmbrac ca atare, să fiu negru şi la ochi şi pe unghii, peste tot. Buuun, şi ca să fie tacămul complet, ia să-mi tai pe mână cu lama un nume de fată/băiat, şi acum sunt cel mai “tru”.

După terminarea procesului de “EMOizare” (nu exista, dar nu e un motiv să nu-l folosesc), individul incă nu e credibil şi dă semne evidente de a fi un om normal. În eliminarea acestei impresii (“ce dracu’ ?! doar m-am chinuit atâta să fiu emo şi ăştia nu mă cred”), tipul/tipa incearcă o tentativă de sinucidere, asta dă roade, de obicei. Dar nefericitului copil traumatizat de problema mentală a altuia, nu i-a spus nimeni că dacă te arunci de pe o gară părăsită rişti să nu te găsească decât nişte şobolani, iar dacă te arunci de pe un stâlp, în niciun caz nu vei fi considerat EMO, ci complet tâmpit.

În sfârşit, ajungem să întâlnim din ce in ce mai mulţi emoizi pe stradă, toţi făcând parte din “curentul emo”, numai câţiva având un motiv real, sau cât de cât credibil, pentru a fi emo.

…Şi totuşi nu mănânc orice ;;)

Tocmai am mâncat un fursec, care spre uimirea mea …era greţos. Greţos (pentru mine) = ceva ce cade greu in stomac astfel incât îţi provoacă o stare nu prea plăcută. Bineînţeles că am refuzat să mai consum aşa ceva, doar am pretenţia ca sunt un om normal, nu-mi place, nu fac. Aici nu ma pot abţine să nu amintesc de o colegă, care dupa propriile mele spuse, pare a nu fi un om normal, pentru că: “ bun sau rău, nu am altceva de mancat, mănânc ce e” ( asta ducând până la o limită suportată de mica si delicata …limbă ). Aşadar fursecurile au fost pasate mai departe in căutarea unui consumator care să nu aibă o limbă aşa pretenţioasa ca a mea. punct şi de la capăt

Acum, că prima pagină a blogului meu e plină de mâncare, cred că pot să mă opresc. Mă consider un om mulţumit de prestaţia mea şi promit că vă voi mai incânta stomacul si cu altă ocazie, nu de alta da ştiţi cum e : câte puţin odată, ca să ţină mai mult ). O noapte bună vouă cât şi stomacului meu, săracu’ e traumatizat dupa fursecul malefic. Byeee !

I’m hereeee ..!

Helloo ! Uite cum îşi face lumea blog …din plictiseală (si eventual la sfatul cuiva). Uite cum îmi fac eu blog, din prea mult treabă de facut dar care nu o sa mai fie făcută, din cauza descoperirii acestui minunat ecran cu o banană galbenă ( ca altfel cum?! ). Ei bine această banană pare a fi destul de drăguţă din timp ce stau de un sfert de oră şi mă uit la ea, dar din păcate nu aduce insipiraţie (cu asta trebuie să mă ocup eu :-l). Şi până la urmă de ce banană când mai sunt atâtea alte teme (alea poate aduc inspraţie)? Poate pentru că îmi e foame, poftă sau ceva de genu’, poate banana e fructul meu preferat si cum am văzut-o aici nu m-am putut abţine, poate a fost prima tema care a văzut-o şi am pus-o din lene să mai caut alta, etc. Oricare ar fi motivul, nu am de gând să mă gândesc la o banană toată seara, pentru că nu am in casă, iar ambiţia mă va împinge să mă duc să cumpăr şi, sincer acum, e ultimul lucru care îi vine să-l fac (să mă duc la magazin şi să cer …o banană).

Acum că am explicat existenţa bananei pe blogul meu ( şi mă simt mândră când zic “blogul meu”, mă simt modernă ) ) , trebuie să specific ceva legat tot de mâncare, ca să termin cu acest subiect. Nu sunt “plastică” când vine vorba de şantaj, orice fel de şantaj, dar dacă imi dai ciococolata eşti cel mai bun prieten al meu (nu contează impresia că persoana din spatele bananei e un copil gurmand, incearca o bucată de Poiana cu cappuccino …şi garantat 100% va trece dezgustul )

P.S. : Mulţumesc unchiului meu pentru aprovizionarea cu ciocolată.

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!